Vila Kusko in parcelarea Bazilescu – Bucuresti

Parcelările arhitecturale din București reprezintă un fenomen urban esențial pentru înțelegerea dezvoltării orașului, mai ales în perioada de la începutul secolului XX până la mijlocul acestuia. Este vorba despre modul în care terenurile de la marginea orașului au fost sistematizate, împărțite în loturi și vândute pentru a construi cartiere întregi, după planuri urbanistice bine gândite .

Originile și contextul istoric

Primele parcelări au apărut în jurul anului 1900, când Bucureștiul a început să se extindă dincolo de limitele sale tradiționale. Un exemplu timpuriu este Parcelarea Filipescu, realizată în primul deceniu al secolului XX pe terenurile familiei boierești Filipescu, lângă Grădina Kiseleff . Aceasta a transformat un drum prăfuit și plin de noroi într-un bulevard modern, pavat și luminat, un model pentru viitoarele intervenții urbane .

Cartierele sociale și instituțiile implicate

În perioada interbelică, fenomenul s-a amplificat, de data aceasta cu un puternic caracter social. Instituții precum Societatea Comunală pentru Locuințe Ieftine (1910-1948) și Casa Construcțiilor (1930-1949) au construit cartiere de locuințe tip, destinate funcționarilor și muncitorilor . În total, cele două instituții au realizat 22 de parcelări în București, multe dintre ele fiind astăzi zone construite protejate și chiar monumente istorice .

Parcelarea Bazilescu.

Aceasta este inima cartierului Bucureștii Noi și este recunoscută ca monument istoric.

Originile: Totul a pornit în 1898, când moșierul și avocatul Nicolae Bazilescu a achiziționat o moșie de 295 de hectare, numită Măicănești-Grefoaicele. Viziunea sa a fost să creeze un „oraș model”, parcelând terenul și donând o parte pentru străzi și parcuri.

Un cartier-plan: Este unul dintre puținele exemple din România de urbanism planificat de la zero. Inima sa verde este Parcul Bazilescu, care păstrează și astăzi arbori seculari din vechii Codri ai Vlăsiei.

Arhitectură și protecție: Pe lângă parcul cu teatrul de vară, cartierul este cunoscut pentru arhitectura sa vernaculară interbelică, cu case în stiluri precum Art Deco și neoromânesc. Tocmai pentru a proteja acest patrimoniu, Primăria Sectorului 1 lucrează inca la un Plan Urbanistic Zonal (PUZ) special pentru „Parcelarea Bazilescu„.

Vila Kusko

Eu, ca arhitect in cadrul biroului de arhitectura Alexandru Minoiu, a trebuit să abordez proiectul unei case cu parter în Parcelarea Bazilescu la la care beneficiarul a dorit adaugarea unui etaj sub forma unei mansarde locuibile. În primul rând, a fost necesar sa mă informez temeinic despre regulile stricte de protecție urbanistică și obțin toate avizele necesare, în special de la Comisia de Cultură si P.M.B.. Nu puteam proiecta tot ce vroiam; trebuia să respect aliniamentul, înălțimea și coeficienții impuși. M-am inspirat din arhitectura vernaculară a zonei, gândind o locuință care să dialogheze cu trecutul. Nu am copiat, ci am reinterpretat spiritul locului, pentru ca viitoarea casă să fie o inserție modernă, cu proportii gandite sa utilizeze proportia Numarului de Aur – φ (phi) 1.618 de cate ori a fost posibil in elementele de fatada si o volumetrie integrată în identitatea istorică a cartierului.

Din nefericire, funcționarii care emit autorizațiile de construire nu au înțeles încă regulile privind scurgerea apei pluviale și mi-au interzis o pantă spre vecin. În toată Europa, regula aceasta nu împiedică construirea unui acoperiș în două ape, ci doar obligă arhitectul să prevadă o streașină în limita proprietății. Mai precis, apa trebuie să rămână mereu în interiorul proprietății.

Ca arhitect, mi se pare o « urâțenie » să construiești o casă cu o pantă sau să lași un zid gol până la coama acoperișului. Așadar, planul meu inițial a fost respins pe nedrept.

Rezultatul final este totuși satisfăcător, cel puțin în opinia mea și a clienților.